Ce-a fost…si ce-a ajuns…

Ma uit la Happy Hour. Ma rog, ma uitam, odata, cand era o emisiune de divertisment. Cand veneau 2( doua) pitzi…se balacareau ca la usa cortului, mai trageau o cantare, playback, si gata. Ma amuzam pe seama prostiei omenesti, a lipsei de gust si voce, si gata. Asteptam stirile, sangeroase, politice, sportive. Relaxata. Acum? Surprize…surprize…e soft, pe langa Happy. Pai o luna cu Carmen O’Hara, alta luna cu fratii Dolanescu care-si spala rufele si mostenirea pe TV, apoi o saptamana cu blonda lui Iri’, si alta saptamana cu blonda lui Bote’ ( Doamne!!! toti barbatii au cate o blonda…si ele blondele nici macar nu au un nume!!), si nu s-a terminat. O luna cu JiJi…zis si Becali…cand e alintat, alta luna cu Liviu de la L.A.( nu , nu sunt balbaita, e numele de lansare al individului, fost-cantator-actual-actor), care isi iubeste si uraste , ex-sotia, pseudo-insarcinata( ca sa-i mai creasca putin actiunile la bursa). Si…la 7, in loc sa vad relaxata acele stiri…sangeroase, umflate, accidentate, si exagerate, sunt un pachet de nervi, Pentru ca emisiunea la care ma uitam si eu, dupa o zi de munca, a luat-o tai-tai-pe-miriste, cu subiecte si invitati…care ma fac sa-mi dau seama ca daca prostia ar durea…Bleah! Maruta, chiar imi esti simpatic! Cred ca mai ai sanse de reabiliare…in fata noastra, a publicului, daca intelegi ce spun?!!!